RSS Feed

Ingratitudo Vulgi. Sex in the city

vezi toate articolele de
13 Oct 2014 la 10:17 4 comentarii 947 vizualizari.

Ingratitudinea plebei se afla in crestere in epoca globalizarii si a internetului. (N.N.T)

M-am tot gandit la imperfectiune si volatilitate in ultima vreme, dupa o discutie cu un prieten care-mi spunea ca cel mai important lucru in viata este sa stii sa faci un lucru bine. Bineinteles ca discutia venea pe fondul incertitudinii financiare din pozitia de freelancer. Mereu trebuie sa caut colaboratori, clienti, locatii pentru organizarea de evenimente. Citind din Taleb, Alvin Toffel si alte scrieri din zona stiintifico-spirituala, am realizat ca indiferent daca stim sa facem un singur lucru bun sau 100 mediocru, suntem supusi unor reguli naturale care tin de o selectie arbitrara. Pe de alta parte schimbarile la care suntem supusi in acest moment, vin ca un curent atat de puternic incat rastoarna institutii, scoli de invatamant, modifica valorile si ne usuca radacinile. In momentul in care nu te poti adapta din viteza, suferi un soc al prabusirii, pentru ca in cel mai scurt timp posibil trebuie sa fii capabil sa controlezi ritmul schimbarii in problemele personale, sociale sau profesionale. Protectia este nociva iar constrangerea fortelor evolutiei astfel incat sa-i avantajeze pe indivizi nu pare a fi necesara. Este adevarat ca-ti trebuie o constanta in viata, dar pe ansamblu nimic nu este durabil sau perfectibil. A avea senzatia ca exista ceva sigur si o reteta a succesului in viata, este echivalent as spune cu sinuciderea.

Psihologii sunt de parere ca “supraincrederea” este o boala care ii orbeste pe oameni odata cu aparitia internetului. Ii impiedica sa vada sansele reale de succes atunci cand deschid o afacere sau cand dau startul unei relatii romantice. Exista insa o diferenta intre asumarea de riscuri benigna si eroica, asumata in beneficiul grupului atunci cand suntem manati de instinctul de haita (vezi corporatistii care sunt in stare de sacrificii personale pentru bunul mers al companiei sau soldatii care devin eroi in speranta ca au facut ceva bun pentru siguranta tarii) si asumarea de riscuri meschina – de expl a “oamenilor de stiinta” care cu o incredere excesiva au calculat riscurile de avarie pentru reactorul de la Fukushima. In primul caz, ceea ce numesc psihologii “supraincredere” este un lucru bun si nu unul care trebuie tratat cu medicamente. Pentru ca un sistem sa poata evolua si functiona, anumiti membri trebuie sa se sacrifice in detrimentul lor la nivel individual. Acest instict al eroismului si eclipsarea intereselor personale in favoarea celor comune a devenit o aberatie dupa aparitia fenomenelor atentatelor sinucigase. In fata mortii, teroristii intra intr-o stare similara transei extatice. Emotiile determinandu-i sa devina indiferenti fara de propria moarte. Exista in noi un intrerupator  care omoara individualul in favoarea colectivului atunci cand ne implicam in dansuri ritualice comune, in revolte de masa sau razboaie. Atunci cand mergem la manifestatii de exemplu, frica fata de autoritate este inlocuita total cu de febrilitatea generata de apartenenta la grup. Pe scurt, asa cum se intampla si in natura exista o selectie care ii indeparteaza pe cei slabi in favoarea celor puternici.

Daca nu ar exista corporatisti gata sa-si faca sepukul pentru siguranta mamei-corporatii, nu ar exista la randul lor managerii carpanosi care urca scara ierarhiei fara sa-si puna mai niciodata pielea la bataie. La randul lor cei sacrificati sunt conditionati psihologic de creditele bancare facute in iluzia bunastarii. Ei sunt capabili de obicei de cele mai mari sacrificii si sunt cei mai coruptibili. Cu alte cuvinte asumarea unui anumit tip de risc nesabuit, chiar sinucigas, este sanatos pentru bunul mers al economiei, cu conditia ca toate persoanele sa nu isi asume aceleasi riscuri si sa ramana de dimensiuni mici si locale. Sistemele naturale si acelea care seamana cu natura vor o incredere in sine exagerata din partea agentilor economici individuali, adica vor ca acestia sa-si supraestimeze sansele de succes si sa-si subestimeze riscurile de faliment in afaceri, cu conditia ca esecul lor sa nu aiba impact asupra intregului, asupra celorlalti. Un expl ar fi afacerea restaurantelor care este extraordinar de eficienta tocmai pentru ca restaurantele fiind vulnerabile, dau faliment tot timpul si pentru ca patronii lor ignora aceasta posibilitate, crezand ca vor razbi in ciuda tuturor dificultatilor.

Prin urmare exista o cruzime la nivel de selectie a sistemelor, obtinuta pe cheltuiala indivizilor care devin inrelevanti la nivel individual. More or less atunci cand aderam la grup suntem ori eroi ori calai. Un sistem care nu merge pe ideea de sacrificiu se colapseaza pentru ca devine rigid. Vechile moravuri apartinand culturilor traditionale bazate pe ideea de colectiv, in continuare dainuie dar in alte forme. Este absolut adevarat pe de alta parte ca sistemul trebuie sa existe pentru ca individul sa poata supravietui, dar este important sa avem grija atunci cand proslavim un interes in dezavantajul celorlalte atunci cand ne aflam in interdependenta.

Fiecare situatie-efect se intampla datorita unei cauze. Este important sa facem multe greseli si sa ne supunem riscurilor pentru a ne putea adapta mai rapid. Atat nereusitele cat si succesele iti ofera informatii importante: despre partenerii de afacere, despre prietenii, despre modul in care actionezi sau reactionezi etc Se spune ca singurul mod in care poti verifica prietenia sau loialitatea unei persoane este sa ii faci rau cu o eroare de care doar tu esti responsabil. Exista generozitate in iertarea greselilor? Pe de alta parte nu putem sti cine este cu adevarat o persoana pana nu este pusa in situatia de a incalca normele sociale sau etice.

____________________________________________________________

“Acela care nu a pacatuit niciodata este mai putin de incredere decat acela care a pacatuit o singura data. Iar acela care a comis o multime de greseli, dar nu a facut niciodata aceeasi eroare de mai multe ori, este mai de incredere decat acela care nu a savarsit niciodata o greseala.” Nassim Nicholas Taleb

sursa bibliografica:

Nassim Nicholas Taleb, Antifrag

Alvin Toffler, Socul Viitorului

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari urmareste-i pagina de Facebook
Antonela Vulpe s-a născut de ziua copilului în Huși
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!